Sarah (Monolog)

Lyrics

[Monolog: Sarah] Septembrie... Un strigt mut te cheam-n tain, M-acoperi pe umerii slabi cu frunze-n loc de hain. La 9ani,vd i-neleg camtot �n jurul meu, �mi scap totuiun detaliu ce m apas greu: De ce, c�nd suntem mici, iubim, simim i nu tim ce e ura? i cu c�t ne �nlm spre nori, ne transformm i sufletul, i gura? De ce m bucur at�t de mult de fiecare diminea i caut roua rece-n iarb ca s m spl pe fa? Pe c�nd voi, adulii, o vedei �ntr-o can de cafea, �ntr-o goan infinit pentru-a pune la saltea. tiu i �neleg c trebuie s i trim, i maculatura asta blestemat terge ce simim. Tat, spune-mi tu, te rog, c tu tii mai bine: Ce vise aveai? Spune-mi ce simeai, c�nd erai ca mine? Nu te condamn c ai crescut aa-i �n via, poate. �i mulumesc c eti aici i-atunci c�nd eti departe. i-am �neles c toate trec, nu sunt nemuritoare: Sm�na, apoi pomul, bobocul, apoi floare, Se bucur-n petale& se ofilete& moare. Mi-e fric i v spun sincer C poate cresc i-o s m schimb. Mi-e fric de lumea toat Ce se schimb dup anotimp. Mi-e fric de mine, mi-e fric de inima mea, C poate-ncepe s iubeasc tot ce-am ur�t c�ndva.