Monologul 41

Lyrics

[Monolog] E una din zilele alea �n care, efectiv, nu fac nimic. Mi-am aprins igara asta, M uit pe tavan i caut nite rspunsuri. Spre exemplu, ce am fost p�n azi? M-am trezit �n fiecare zi fr s tiu ce norocos sunt i, efectiv, ce binecuv�ntare plutete asupra fiinei mele. i �nc ceva: c�nd spui adevrul, trebuie s te pregteti de jertf. i, uite, m jertfesc de ani �ntregi de c�nd nu m mai mint pe mine. i, ori de c�te ori spun adevrul, trebuie s-l accept, Chiar dac m doare, ca s pot s merg cu capul drept spre orizont. Efectiv s nu am ce s-mi reproez vreodat. Sunt om. i omul se nate, crete, triete i iubete. Dar, oric�t de mare este acest om, are o zi c�nd se sf�rete. Greu de realizat asta, nu? Adic fiecare, �n sinea lui, se vede nemuritor. Sunt firul de praf dintr-un deert infinit. Sunt moara de v�nt ce �nc nu s-a oprit. Sunt floarea de col ce din st�nc �nflorete. Sunt cel ce se nate, triete i iubete. Sunt apa ce curge, c e noapte sau zi. Sunt raza ce vine peste prpstii pustii. Sunt tot ce mic, �n ad�ncuri i la suprafa, C p�n va veni sf�ritul& mi se spune via.